Selectarea unui transformator de curent pentru aplicații de protecție este diferită de selectarea unuia pentru contorizare. CT-urile de protecție trebuie să funcționeze corect în condiții anormale, în special scurtcircuite și defecțiuni la pământ. Scopul lor nu este pur și simplu să măsoare curentul cu acuratețe la sarcină normală, ci să reproducă curentul de defect suficient de fidel pentru ca releele de protecție să detecteze și să înlăture rapid defecțiunile. Acest lucru necesită atenție la factorul limită de precizie, eroarea compozită, tensiunea punctului genunchiului, ratingurile termice și stabilitatea dinamică.
Primul pas este să înțelegeți schema de protecție. Protecția la supracurent, diferențială, distanță, defecțiune la pământ-și transformatorului impun cerințe diferite pentru CT. Pentru o protecție simplă la supracurent, un CT de clasă 5P sau 10P poate fi suficient. Pentru protecție diferențială, TC de pe toate părțile zonei protejate trebuie să aibă caracteristici potrivite pentru a evita declanșarea falsă. Pentru protecția la distanță, precizia fazei și performanța tranzitorie sunt importante. Cerințele producătorului releului trebuie întotdeauna respectate.
Factorul limită de precizie, sau ALF, indică de câte ori poate transporta curentul primar nominal CT, rămânând în limita erorii sale compozite specificate. Un CT marcat 5P10 are o eroare compozită de 5% până la de 10 ori curentul nominal. Un CT 5P20 poate menține o precizie de până la 20 de ori curentul nominal. ALF trebuie să fie suficient de mare pentru curentul de defect maxim la punctul de instalare. Dacă ALF este prea scăzut, CT se poate satura în timpul unei defecțiuni, iar releul poate să nu funcționeze sau poate funcționa prea lent.
Tensiunea punctului de genunchi este, de asemenea, importantă, în special pentru protecția diferențială cu impedanță mare-și unele relee electromecanice. Indică punctul în care miezul CT începe să se sature. O tensiune mai mare în punctul genunchiului înseamnă că CT poate reproduce curenți de defect mai mari fără distorsiuni. Valoarea necesară depinde de sarcina releului, rezistența conductorului și nivelul curentului de defect. Rezistența înfășurării secundare CT și sarcina conectată trebuie incluse în calcul.
Trebuie verificate valorile nominale ale curentului termic-de scurtă durată și curentului dinamic. Aceste evaluări arată cât de mult curent de defect poate suporta CT pentru un timp specificat fără deteriorare. Conductorul primar, izolația și structura mecanică trebuie să supraviețuiască forțelor termice și magnetice produse de un scurtcircuit. Sistemele cu curent înalt-necesită CT cu construcție robustă și cu valori ridicate-de timp scurt.
Povara este un alt factor critic. CT de protecție trebuie să alimenteze releul, cablajul și dispozitivele auxiliare. Dacă sarcina totală depășește valoarea nominală a CT, CT se poate satura mai devreme, reducând fiabilitatea protecției. Cablurile secundare lungi cresc sarcina, astfel încât pot fi necesare dimensiuni mai mari ale conductorilor sau porțiuni mai scurte. Circuitul secundar nu trebuie niciodată deschis în timp ce curge curentul primar, deoarece pot apărea tensiuni periculoase.
Instalarea și testarea sunt esențiale. Trebuie verificate polaritatea corectă, identificarea fazei, împământarea și cablarea. Testele de injecție primară sau testele de injecție secundară sunt adesea folosite pentru a confirma raportul, polaritatea și funcționarea releului. CT-ul trebuie să fie, de asemenea, compatibil cu tabloul de distribuție, barele colectoare și condițiile de mediu. Un CT de protecție care este selectat corect va rămâne precis în timpul defecțiunilor, se va coordona corespunzător cu releele și va ajuta la prevenirea deteriorării echipamentelor și a pericolelor de siguranță.